SCUFIŢA ROŞIE
Analiză şi critică literar-psihologică
Analiză şi critică literar-psihologică
De ce Scufița Roșie ?Din start, ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii, în răutatea lor, și-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roșii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilități fizice la frig în regiunea craniului.
Așadar avem de-a face cu o bolnavă marginalizată și descurajată de societatea din jurul ei.
Scufița merge zi de zi cu coșulețul cu mâncare la bunicuța care locuiește în pădure. Nicio bunică normală nu locuiește în pădure. Singura explicație este că această bunică a primit în urma retrocedărilor câteva hectare de teren împădurit. Este știut că țăranii nu se gândesc mult până sa taie pădurea, mai ales înainte de venirea iernii.
Așadar, această bunică este o scorpie zgârcită care și-a făcut casa în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul.
Teoria că este vorba de o babă ticăloasă se verifică prin faptul că, în loc sa plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o ființă neajutorată și bolnavă) să facă zilnic naveta din oraș în pădure, fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.
Scufița Roșie se întâlnește cu lupul care o descoase în privința drumului ei. Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în România lupi nu prea mai sunt, doi la mână că se feresc de om ca de dracu, iar trei la mână, nu vorbesc și chiar de ar face-o, ar întreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiată stână.
Singura explicație este că Scufița Roșie s-a uitat atât de mult la Animal Planet încât cunoaște obiceiurile lupilor și le poate înțelege scheunăturile.
Lupul o ia înaintea Scufiței, care se oprește la cules de flori, își preface vocea, intra la bunică și o înghite. Nu mai stăm să analizăm faptul că în pădure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus că e dăunător să înveți copiii că e corect ca atunci când ai o treabă de făcut, să te oprești la cules flori fără să știi dacă nu-s cumva specii protejate și, în consecință, pe cale de dispariție.
Lupul, în schimb, pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ mânat de dorința perpetuă de a năvăli în casele oamenilor. Folosește toate tertipurile: imită voci și dacă nu-i iese, vădit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.
Bunica muşcă momeala și-i dă drumul. Iată cum este prezentata imaginea unei persoane în vârstă: o senilă care nu știe să facă deosebirea între un urlet de lup și glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noștri.
Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se așează în pat unde îl găsește Scufița Roșie. O ademenește prin vorbe șirete să se apropie și o înghite și pe ea. Lupul fiind îmbrăcat în hainele bunicii, induce în mintea copilului sensul noțiunii de travestit, putându-i afecta grav viitoarea orientare sexuală.
Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării?
Iar dialogul, purtat cu Scufița, e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dinții și ... mai ce?!...
Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aducă pe Scufiță în pat lângă el. De aici deducem: corupere de minori și perversiuni sexuale!
Apare vânătorul care împușcă lupul și le eliberează pe Scufița Roșie și pe bunică. Ce caută vânătorul în casa bunicii? Înseamnă ca nu e prima dată. Un vânător tânăr și o femeie bătrână, singuri în mijlocul pădurii. Şi ne mai mirăm că "Știrile de la ora 5" abundă în relatări despre violuri săvârșite asupra unor bătrâne?
Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflăm că toți acești infractori au citit în copilărie Scufița Roșie și iată consecințele: ani grei de pușcărie! Apoi ce caută la vânătoare de lupi pe proprietate privată?
Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la București care plătește sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. În oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului și nicidecum glorificat pentru fapta sa.
Finalul povestii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morții "eliberează" cele două femei. Adică, avem oroarea sa asistăm la apariția a două făpturi parțial digerate care se pare că nu au murit, ci cu nonșalanță își reiau firul vieții. Mai rău ca în filmele horror! Si ne mai întrebam de ce există copii dereglați din toate punctele de vedere.
Asemenea închipuiri ale unei minți bolnave se "servesc" copiilor între 2 și 7 ani! Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Albă ca Zapada" - auzi albă, imaculată și ea trăiește sub același acoperiș nu cu unul, ci cu 7 bărbați!
Rușine! Ruşine! Ruşine!
IRIS GOGORICI
Psihoterapeut
Psihoterapeut




























