"
Sper că filmul nu v-a dat idei", a glumit Florin Şerban, la încheierea proiecţiei, după ce actorii Ada Condeescu şi George Piştereanu au fost aplaudaţi minute în şir de către deţinuţi.
Vedeta penitenciarului, Steluş Pârliţeanu, care a jucat în film, a apărut la final şi a fost aplaudat de colegii săi. Actorul amator nu a avut foarte multe speranţe că va apărea în film. Între workshop-ul de actorie cu Florin Şerban şi ziua în care a fost chemat la filmări, la Poarta Albă, Steluş Pârliţeanu a fost mutat la Timişoara, Târgu Jiu, respectiv Poarta Albă. "
Între timp nu aveam gând că o să mă cheme la filmări", a declarat acesta pentru MEDIAFAX. În ceea ce priveşte munca la film, Pârliţeanu a spus că "nu a fost greu". Acesta a fost în instanţă, miercuri, pentru a i se înjumătăţi pedeapsa. În cazul în care nu i se înjumătăţeşte pedeapsa, acesta urmează să iasă din închisoare anul viitor, în decembrie.
Împărţiţi pe secţii şi venind spre sala de proiecţie la interval de două minute, colegii lui Steluş Pârliţeanu s-au aşezat cuminţi, vegheaţi de gardieni, în aşteptarea filmului. Înaintea lor apăruseră, cu o dubă, ecranul - care şi-a făcut loc, în sală, între "
jurământul de credinţă al funcţionarului public" şi o icoană - şi echipa filmului - producătorul Daniel Mitulescu, regizorul Florin Şerban şi cei doi actori din rolurile principale.
După ce s-au aşezat pe scaune înghiontindu-se şi glumind, deţinuţii (care sunt încarceraţi în regim deschis şi semideschis) au urmărit în linişte cum Silviu află că mama sa vrea să îi ia fratele, să îl ducă în Italia. Momentul în care toată sala a izbucnit în râs a fost când Silviu îi spune Anei: "
Mie cel mai mult îmi place să mănânc pizza".
În momentul cel mai tensionat din film, când Silviu ia palme de la mama lui, eroul principal a avut susţinători: "
Dă-i, mă, o bucată!", striga unul. Dar nici oficialii nu s-au lăsat mai prejos. În momentul evadării din film, gardienii comentau: "
Ce e, mă, aici, în desene animate?" sau la replica "
Unde e directorul?" ei răspundeau "
E... directorul e depăşit". "
Vezi mă, Romică, să citeşti şi tu cartea aia cu negocierea", glumeau în şoaptă oficialii închisorii. Glumele au fost şi mai specializate, cu jargonul meseriei. Când un deţinut din film a sărit gardul şi a evadat de la muncă, gardienii râdeau, spunând că "
ăsta, probabil, era de la regim deschis".
"
Există şi ficţiune în film. Situaţiile de genul acesta se negociază altfel în realitate", a declarat pentru MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Jilava, Cristian Erving Micu. Acesta a apreciat că filmul "a prins foarte bine lumea penitenciarelor" şi de aceea, probabil, a avut succes la public. Micu a spus că un curs de actorie pentru deţinuţi ar fi binevenit. În prezent, deţinuţii fac cursuri de pictură şi sculptură. De altfel, zidul din faţa penitenciarului este pictat de către deţinuţi cu numeroase motive: podul din Brooklyn, un curcubeu şi chiar personajul principal feminin din "Avatar".
După proiecţie, Florin Şerban a ţinut să afle părerile deţinuţilor. Timizi şi chemaţi să răspundă, aceştia au spus că le-a plăcut tot filmul. "
Mie mi-a plăcut când şi-a luat palme", a spus unul. "
Mie mi-a plăcut când a făcut directorul ce a vrut el", a răspuns altul, spre amuzamentul mulţimii. Unul dintre deţinuţi a fost impresionat de faptul că un film românesc s-a inspirat din viaţa din penitenciar.
"
Foarte mult din ce se întâmplă în film este inspirat din realitate", a spus Florin Şerban, care a mărturisit că până şi scenariul a fost modificat după discuţiile cu deţinuţii. De altfel, regizorul a mărturisit că filmul a vrut să arate "
ce este dincolo de un titlu de ziar". "
Dacă ar fi fost făcută o ştire, probabil nu s-ar fi spus decât că un deţinut a sechestrat o tânără", a spus acesta. De altfel, el a mărturisit că, atunci când a făcut casting pentru interpretul lui Silviu, a căutat să "
dărâme clişeele" despre închisoare. "
Clişeele s-au dărâmat după primul minut", a povestit el despre întâlnirea sa cu George Piştereanu.
Potrivit producătorilor, proiecţiile în închisori ale filmului vor continua, cel mai probabil, cu penitenciarul de la Tichileşti. Înainte de Jilava, filmul a mai fost prezentat, tot în martie, pentru deţinuţii din penitenciarul din Craiova.
"
Eu când vreau să fluier, fluier", debutul în lungmetraj al lui Florin Şerban, este primul film românesc din ultimii 17 ani care a intrat în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin şi a reuşit să ia şi două premii importante:
Marele Premiu al Juriului - Ursul de Argint şi distincţia "
Alfred Bauer". Pe lângă actorii profesionişti, în film apar şi deţinuţi de la Penitenciarul Craiova şi Penitenciarul Tichileşti, unde Florin Şerban, a organizat ateliere de actorie.
